Un articol care ar trebui citit de cat mai multa lume: http://meloukhia.net/2015/04/fat_shaming_works_just_fine/
Traducere in limba romana:
Rezultatele unui studiu publicat anul trecut in jurnalul Obesity arata ca umilirea persoanelor grase nu este o modalitate eficace de a face oamenii sa slabeasca. De fapt, cercetatorii au aflat ca unele dintre persoanele participante la studiu, dupa ce au experimentat discriminare datorata greutatii lor, s-au ingrasat chiar mai mult iar riscul de a deveni “obezi” din punct de vedere clinic a crescut dupa ce au fost facuti sa se simta rusinati fata de propriul corp. Asadar daca scopul este de a face oamenii sa slabeasca atacandu-le aspectul fizic, aceasta practica nu numai ca nu functioneaza dar are efectul exact opus.
Aceasta descoperire are implicatii majore pentru acele imagini insuportabile din lifturi cu oameni grasi alaturi de ordine precum “folositi scarile”. Are implicatii enorme pentru campaniile care portretizeaza oamenii grasi ca pe niste balene bolnave care imbolnavesc mediul inconjurator cu sanatatea lor subreda. Este necesara o regandire totala a modului in care sunt gestionate programele care incurajeaza slabitul daca scopul este, intr-adevar, de a face persoanele grase sa slabeasca.
Dar exact asta e problema. Scopul umiliriii nu este acela de a face persoanele grase sa slabeasca iar oricine spune asta se minte pe sine insusi si pe ceilalti. Scopul este, pur si simplu, de a face persoanele grase sa se simta rusinate. Cei care ataca persoanele grase pentru modul in care arata, nu o fac pentru binele acestora, nu o fac crezand intr-adevar ca aceste persoane ar trebui sa slabeasca iar folosind un limbaj umilitor ii motiveaza, avand impresia ca astfel fac un bine atat persoanelor grase cat si intregii societati. Acestia o fac, pur si simplu, cu intentia de a ataca increderea in sine a persoanelor grase. Pentru ca a fi gras, pentru ei, este o fapta penala.
În acest sens, umilirea este de multe ori foarte eficace. Studiul arată că nu functionează în mod necesar ca parte din programele pentru slăbit, ci că de fapt scopul nici nu este asta, și niciodată nu a fost. O întrebare mai bună ar fi cum anume aceasta umilire afectează stima de sine, și de ce acest aspect contează, și asta nu numai în contextul chestionării dacă poate fi folosita pentru a-i constrânge pe oameni să piardă din greutate făcându-i să le fie rușine cu propriile corpuri. Stima de sine este de o importanță intrinsecă și nimeni nu ar trebui să se simtă de nimic din cauza aspectului sau fizic.
Cultura umilirii persoanelor grase în societate este atât de cuprinzătoare și înrădăcinată încât persoanele grase se confruntă cu ea la tot pasul. Nu este suficient că persoanele grase sunt făcute să se simtă groaznic cu propriile lor corpuri. Ea contribuie de asemenea la ținerea persoanelor grase departe de ochii publicului. Pentru persoanele care poartă peste o anumită mărime, devine dificilă găsirea de haine, în special in magazinele obisnuite. Găsirea unui scaun care să fie potrivit pentru corpul tău constituie o provocare – și ești învinovățit/ă pentru asta, în locul designerului scaunelor sau a locației care a ales să le folosească. Culoarele înguste conspiră împotriva ta în magazine, făcând și mai anevoioasă circularea – nu demult eram într-un magazin pe care a trebuit să îl părăsesc din cauza riscului de a răsturna lucruri și de a sparge ceva, sau de a face dezordine, pur si simplu pentru că eram o persoana grasă, în spatiul public.
Aceste bariere fizice sunt însoțite de cele psihologice. Privirile ostile, faptul că alte persoane se mută de lângă tine de pe băncile feribotului, surâsurile disprețuitoare, monitorizarea atentă a ce ai în farfurie, comentariile intenționat spuse pe o anume voce astfel încât tu să le poți auzi, insultele adresate ție direct de oameni care se simt în de-ajuns de siguri pe ideea că nimeni nu va interveni și le va spune că ceea ce fac nu este în regulă. Aceste bariere psihologice sunt partea cea mai dăunătoare din umilirea persoanelor grase, reamintind persoanelor acestora că nu sunt în niciun fel dorite în societate decât dacă pot slăbi – multitudinea de emisiuni de la televizor despre cum să slăbești, reclamele din ziare comparând stadiile de “înaine” și “după”, discuțile interminabile despre diete, comentariile de auto-denigrare din partea prietenilor neatenți, toate acestea contribuie la o atmosferă de presiune socială și ură de sine. Dacă ești gras/ă, ești lipsit/ă de valoare, și ar trebui să schimbi situația cât mai repede posibil.
În acest context nu este surprinzător că multe persoane se simt prost față de sine. Dar asta nu e pentru că ele sunt grase și e ceva în sine greșit în a fi gras. Ci pentru că lumea din jurul lor vor ca ele să se simtă prost. Și asta funcționează. Funcționează cu o regularitate și intensitate zdrobitoare. Persoanele grase devin mai puțin dornice să iasă din casă. Mai puțin înclinate să se apuce în public de activități fizice, de frica ridiculizării și a abuzurilor – același lucru care li se spune să îl facă le devine inaccesibil datorita umilirii. Persoanele grase încep să se simtă mai izolate, captive, mai puțin capabile să trăiască viața pe care și-o doresc și să se împace cu propriul corp, să descopere mișcări pline de fericire, să reprezinte gama de diversitate a mărimilor și formelor corpurilor.
Umilirea persoanelor grase functioneaza cu siguranta, avand in vedere ca scopul ei este de a cultiva ura de sine si tendintele de izolare. Aceasta face oamenii grasi sa le fie rusine cu propriile corpuri si ii incurajeaza sa ramana acolo unde nu sunt vazuti, departe de ochii publicului. Ii incurajeaza sa se auto-raneasca, sa se impinga singuri dincolo de limitele de siguranta, sa se ascunda pana cand vor avea corpurile pe care “ar trebui” sa le aiba. Si totusi nu doar oamenii grasi sufera de pe urma acestei practici, care incurajeaza, de asemenea, tulburarile alimentare si stima de sine scazuta in randul celor slabi, care devin convinsi ca societatea le uraste si lor corpurile iar “perfectiunea” este un ideal vag, pe care nu il vor atinge niciodata.
Societatii nu ii pasa de distrugerea psihologica pe care o cauzeaza umilirea persoanelor grase, nici de ‘sanatatea’ acestora astfel incat va continua sa o faca indiferent de ceea ce arata rezultatele unor studii ca acesta.
corpulmeu 